Cum au fost inventați ochelarii?
Află din articolul următor cum au fost inventați ochelarii.
Până la inventarea ochelarilor, faptul că nu vedeai clar, îți afecta viața. Ocupațiile pe care le puteai avea erau limitate de zona în care vedeai clar.
Locul oamenilor în societate era influențat de abilități, de îndeletnicirile de care se puteau ocupa.
Dacă erai miop nu puteai să ai o ocupație care cerea să ai vedere bună la distanță.
Un hipermetrop, prezbiop, nu putea avea o ocupație care cerea vedere bună la aproape.
O persoană cu astigmatism, era probabil cea mai ghinionistă, pentru că nu vedea clar nici la distanță și nici aproape fără ajutorul ochelarilor.
Viciile de refracție necompensate cu ochelari limitau îndeletnicirile de care te puteai ocupa în comunitate pentru faptul că vederea era neclară pentru anumite distanțe.
monoclu
primi ochelarii
Nu se cunoaște inventatorul ochelarilor, însă, romanii se pare ca sunt primii despre care s-a scris că se foloseau de proprietățile refractive ale cristalelor transparente șlefuite în forme sferice pentru a putea să vadă textele scrise mărunt.
Mai târziu, prin secolul 13, venețienii sunt primii care prin turnarea și șlefuirea sticlei, au reușit să ajute pe cei care aveau probleme cu vederea de aproape.
În jurul anului 1284, Luigi Zecchin, un elev din acea vreme, a constatat că discurile din cristal, folosite pentru acoperirea recipientelor în care se păstrau alifii, dacă erau pozitionate în fața ochiului dădeau abilitatea de a vedea lucrurile mărite. Cam prin 1300 a început să se producă în masă “sticla rotundă pentru ochi”, acesta fiind creditat ca fiind momentul în care s-au “născut ochelarii”.
Mulțumită ingeniozității, curiozității oamenilor acelor vremuri, viciile de refracție pot fi compensate, iar, în zilele noastre faptul că ești miop, hipermetrop, astigmat ori prezbiop, nu îți mai afectează viața, cu condiția să folosești ochelarii potriviți.
